marți, 26 aprilie 2011

Portret

Henriette Beecher Stowe
          

 ( timbru ) 

        

Henriette Beecher Stowe

                            

Harriet Beecher Stowe (14 iunie 18111 iulie 1896) a fost o aboliționistă și scriitoare americană. Autoarea s-a nascut in Lichfield, Connecticut, intr-o familie ai carei membri erau firi individualiste. Tatal ei, Lyman Beecher a fost un calvinist convins, care si-a condus cei sase fii si cele doua fice pe calea ingusta si dreapta a devotamentului fata de Dumnezeu si a datoriei. Romanul lui Stowe, Coliba unchiului Tom (1852) înfățișează viața african-americanilor sub sclavie; romanul a fost foarte bine primit în SUA și Anglia dar și-a atras ura celor din America de Sud care erau în favoarea sclaviei. Când a întâlnit-o pe Stowe, Abraham Lincoln i-a spus: „Deci aceasta este mica bătrână ce a început acest nou război!”

 

  Coliba unchiului Tom ( sau Life Amoung the Lowly ) este un roman anti-sclavie, publicat in 1852, fiind cel mai binevandut roman al secolului al XIX-lea, si a doua vanduta carte a secolului dupa Biblie. In anul 1854, s-au vandut peste 300 de mii de exemplare doar in Statele Unite.

Poveste Unchiului Tom este un trista, dar plina de invataturi, din care ar trebui si noi sa invatam sa rabdam si sa avem mai multa credinta. Iubit de stapan si priceput in toate, este totusi vandut pentru a acoperii o datorie, dar cu promisiunea de a fi rascumparat. Trece prin multe peripetii, bune si rele, invata negrii asupriti de soarta, in sclavie, sa devina mai buni si sa creada in Dumnezeu. Pana la urma, povestea lui se termina trist, dar el se stinge cu zambetul pe buze, avand atat de multa bunatate, incat si-a iertat chiar si stapanul care l-a ucis.

Util...

Numele intreg al autoarei este  Harriet Elisabeth Beecher Stowe .

Citatele autoarei

  •  În Biblie sunt scrise multe, dar nimeni nu le ia in serios.
  • Stăteau faţă-n faţă doi copii aparţinând a două rase antitetice ale societăţii; copila bălaie, binecrescută, cu părul auriu, ochii adânci, fruntea inteligentă, nobilă şi mişcări de prinţesă; şi semenul ei de culoare neagră, vioaie, şireată, slugarnică, dar ageră. Erau adevărate figuri reprezentative ale rasei lor. Cea saxonă - produs al multor veacuri de cultură, de stăpânire, de educaţie, de superioritate fizică şi morală; cea africană - născută din veacuri de împilare şi supunere, de neştiinţă, trudă şi viciu.
  • Bătaia şi ocările sunt ca unele medicamente; trebuie să măreşti doza pe măsură ce scade sensibilitatea.
  • Copiii nu înţeleg niciodată catehismul când îl învaţă; dar mai târziu, când sunt mari, şi-l reamintesc cu uşurinţă.
  • Gândurile unui copil sunt obscure, nedefinite şi se apropie mai mult de instinct.
  • Cele mai amare lacrimi vărsate deasupra mormintelor sunt pentru cuvinte nerostite şi fapte nesăvârşite.
  • Toate virtuţile şi gingăşia celor rămaşi în viaţă nu sunt nimic pe lângă farmecul deosebit al cuiva care nu mai este!
  • Femeile în vârstă ajung cu timpul grozav de deştepte: e de ajuns ca un copil să strănute sau să tuşească puţin ca să li se pară că cine ştie ce-o să i se întâmple.
  • Harpa sufletului omenesc e atât de meşteşugit alcătuită, încât numai o lovitură care i-ar rupe dintr-o dată toate coardele ar putea să-i nimicească orice putinţă de vibrare.
  • Să fii într-adevăr măreţ în lucrurile mărunte, să fii cu adevărat nobil şi eroic în detaliile insipide ale vieţii de zi cu zi, este o virtute atât de rară, încât este demnă de canonizare.
  • Zi cu zi se scurge viaţa noastră, a tuturor.
  • Pentru a fi eficace, educaţia trebuie etapizată.
  • Sclavul devine un tiran îndată ce poate să o facă.
  • Adevărul este cel mai bun lucru pe care îl putem oferi oamenilor în cele din urmă.
  • Nu aş ataca credinţa unui păgân fără a fi sigur că am una mai bună pentru a o înlocui.
  • Misticile închipuiri ale inspiraţiei sunt talismane şi pietre preţioase încrustate cu tainice hieroglife.
  • Nu în bogăţiile atotputerniciei se află măreţia adevărată, ci în renunţarea de sine şi într-o iubire atotrăbdătoare.
  • Cel care n-a auzit vreodată decât ocări e ciudat de neîncrezător faţă de o manifestare atât de sublimă cum e blândeţea.
  • Sufletul, înfiorat de necunoscut, se trezeşte între două eternităţi obscure - eternitatea trecutului şi eternitatea viitorului.
  • Acolo unde pictura este slabă, şi anume, în exprimarea celor mai înalte şi spirituale idei, muzica este puternică în mod sublim.

Coliba unchiului Tom - rezumat

        Romanul cunoscutei autoare Henriette Beecher Stowe, a fost publicat in anul 1852. Acest roman "Coliba Unchiului Tom" ( Uncle Tom's Cabin or Life Among the Lowly ) a avut parte de o enorma popularitate in epoca, datorita realismului cu care surprinde in paginile sale viata grea a sclavilor negri din America. Cu toate acestea, cele cateva atacuri impotriva cartii au impins-o pe scriitoare sa publice un alt roman, "A Key to Uncie Tom's Cabin", anul 1853 - "Cheie pentru 'Coliba Unchiului Tom"; in care apara acuratetea faptelor din roman.
       Romanul prezinta viata Unchiului Tom, un sclav intelept, de o mare noblete sufleteasca, pe care domnul Shelby, proprietarul sau, este nevoit sa il vanda in urma unor negustorii pagubitoare.
       Proprietarul trateaza cu negustorul de sclavi, pe nume Haley, vanzarea lui Tom si a micutului Jim. Jim fiind fiul mulatrei Eliza, camerista credincioasa a doamnei Shelby.
       Cum Tom isi urmeaza destinul fara revolta, mama micutului Jim hotaraste, imediat ce afla de tranzactia incheiata intre cei doi, sa fuga de pe plantatia domnului si doamnei Shelby, pentru a-si putea salva copilul.
       Apoi, romanul a fost structurat in capitole paralele si va urmari destinul acestor trei personaje. ( Tom, Eliza si Jim )
       Tom, are sansa de a se afla in slujba unui proprietar omenos, Saint-Clare (care l-a cumparat de la targul de sclavi). Insa apoi va trebui sa suporte cruzimile plantatorului Simon Le-gree, bataile acestuia care i-au adus, intr-un  final moartea.

       Tom va muri insa liber, deoarece, George Shelby (fiul fostului sau stapan) isi va respecta promisiunea de a-l elibera. George Shelby jura sa nu mai faca diferenta intre un om negru si un om alb.
       Doua negrese, care au avut de suferit cumplit de pe urma lui Simon Le-gree vor razbuna moartea lui Tom, facandu-l pe Legree sa isi piarda mintile si astfel si averea...
       Acestui sfarsit tragic i se opune destinul Elizei care, reusind sa depaseasca toate greutatile, ajunge intr-o tara lipsita de prejudecati, Canada, si apoi in Franta, unde a trait linistita alaturi de fiul ei Jim.
       Moartea lui Tom imprima romanului o forta extraordinara in condamnarea inechitatii, a diferentierii oamenilor in functie de culoarea pielii.